Tăcerea

Tăcerea

A fost un vânt,

cutremur şi focul pe pământ

dar Domnul nu era.

Pe munte stau, în aşteptare,

căci:  „ Domnul e pe punctul

 să treacă”  cf.   ( 1 Re. 19, 11-14)

Oare-i  în zadar?

Privesc  atunci o floare,

un fir de iarbă şi la soare.

Percep  „ un sunet  de linişte  adâncă”.

Cad la pământ,  e Domnul meu.

Ce faci aici?

Sunt plin de zel, căci te iubesc.

Dorinţa-mi  arde-n suflet

 să  Te-ascult.

„ O voi ademeni,  cf (Os. 2, 16 )

o voi conduce în pustiu, la inimă îi voi vorbi”.

Tăcerea-i  aşteptare,

“lăuntrica cântare a două inimi care se iubesc”

Tăcerea-i  laudă,

necontenită  mulţumire  căci El e totul:

Creatorul,  al nostru Tată, al nostru Mire.

Chiar dacă buze tremurânde le închid

va  răsuna a inimii cântare

şi intima mărturisire a iubirii.

Nu  e-n  zadar atâta aşteptare.

Tu fâlfâit de aripi îl percepi....

Marie  „ icoană a tăcerii’’ cf ( Lc.1, 26- 38)

şi glas al unui  înger  tu auzi,

profund  „ocean al păcii”.

„Cu tine este Domnul”

Nimic n-are valoare mai mare

şi nu te temi.

O inimă-ţi vorbeşte:

„Tu eşti plină de har”

Din inimă răspunzi:

“eu slujitoare sunt”.

Atunci şi eu,  umbrită de Duh

dau la lumină,  Cuvântul ia un trup,

devine viaţă,  dar e-n tăcere.

Căci nimeni n-a văzut

şi mulţi nu au crezut.

Acum îngenunchez  şi- n inimă păstrez

acest cuvânt:  „Bucură-te, fii fericit”,

nu-ţi  fie teamă,  căci Eu cu tine sunt,

în orice loc, în orice chin.

Tăcerea-i  iubitoare.

Dacă  curajul îmi lipseşte,

dă-mi mâna Tu, căci asta-i  bucuria:

“În  Tine să rămân tăcut. ” 

                                              Sr Myriam