vineri, 16 februarie 2018

Tăcerea



Tăcerea

A fost un vânt,
cutremur şi focul pe pământ
dar Domnul nu era.
Pe munte stau, în aşteptare,
căci:  „ Domnul e pe punctul
 să treacă”  cf.   ( 1 Re. 19, 11-14)
Oare-i  în zadar?
Privesc  atunci o floare,
un fir de iarbă şi la soare.
Percep  „ un sunet  de linişte  adâncă”.
Cad la pământ,  e Domnul meu.
Ce faci aici?
Sunt plin de zel, căci te iubesc.
Dorinţa-mi  arde-n suflet
   Te-ascult.
O voi ademeni,  cf (Os. 2, 16 )
o voi conduce în pustiu, la inimă îi voi vorbi”.
Tăcerea-i  aşteptare,
“lăuntrica cântare a două inimi care se iubesc”
Tăcerea-i  laudă,
necontenită  mulţumire  căci El e totul:
Creatorul,  al nostru Tată, al nostru Mire.
Chiar dacă buze tremurânde le închid
va  răsuna a inimii cântare
şi intima mărturisire a iubirii.
Nu  e-n  zadar atâta aşteptare.
Tu fâlfâit de aripi îl percepi....
Marie  „ icoană a tăcerii’’ cf ( Lc.1, 26- 38)
şi glas al unui  înger  tu auzi,
profund  „ocean al păcii”.
„Cu tine este Domnul”
Nimic n-are valoare mai mare
şi nu te temi.
O inimă-ţi vorbeşte:
„Tu eşti plină de har”
Din inimă răspunzi:
“eu slujitoare sunt”.
Atunci şi eu,  umbrită de Duh
dau la lumină,  Cuvântul ia un trup,
devine viaţă,  dar e-n tăcere.
Căci nimeni n-a văzut
şi mulţi nu au crezut.
Acum îngenunchez  şi- n inimă păstrez
acest cuvânt:  „Bucură-te, fii fericit”,
nu-ţi  fie teamă,  căci Eu cu tine sunt,
în orice loc, în orice chin.
Tăcerea-i  iubitoare.
Dacă  curajul îmi lipseşte,
dă-mi mâna Tu, căci asta-i  bucuria:
“În  Tine să rămân tăcut. ” 
                                              Sr Myriam

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu