Prima treaptă a iubirii frățești este să accept că fratele meu, sora mea au dreptul cel puțin la un defect.
A doua treaptă, dacă am urcat-o pe cea dintâi, este să admit, dată fiind omeneasca slăbiciune, că fratele ori sora mea sunt îndreptățiți să aibe cel puțin două defecte.
A treia treaptă este să fiu de acord că, dată fiind omeneasca slăbiciune, pot avea și eu un defect, acolo.
A patra treaptă este să suport criticile alor mei și, cu toate exagerările din ele, să încerc să trag folos din ele. Pentru asta este nevoie să-mi stăpânesc imaginația, să-mi liniștesc bătăile inimii, să tac.
A cincea treaptă este să-i recunosc adversarului meu cel puțin o calitate.
A șasea, să fiu de acord că are cel puțin două calități.
A șaptea treaptă constă în încercarea de a dobândi calitățile recunoscute la alții.
A opta treaptă este să încerc să-l văd pe Domnul Cristos în calitățile fratelui meu.
A noua treaptă este să-l regăsesc pe Domnul în fratele meu, dincolo de defectele și păcatele lui.
A zecea treaptă este să nu-mi judec fratele sau sora, așadar, să nu-i dărâm.
(Bernard Ducruet, OSB)
