CAUT FAŢA TA

Cu ochii îndreptaţi spre cer

caut  a Ta faţă

şi-o voi găsi mereu alături.

Cuvântul  paşii mi-i v-a călăuzi.

Ascult a Domnului chemare,

ascult a fraţilor strigare

ascult  natura ce-mi şopteşte:

deschide-ţi inima, iubeşte.

Departe de cum gândeşte lumea

Vrem doar să-ţi fim plăcuţi,

Şi-a inimii iubire s-o revărsăm tăcuţi

în tot ceea ce suntem şi facem.

Suntem cu toţii

raze de lumină, Doamne

din acel soare care eşti Tu,

făclii  aprinse  pe drumu-ntunecat

a multor fraţi care imploră: milostivire.

Dar cine eşti? întreabă lumea.

Suntem doar glasul Bisericii

ce cântă ne-ncetat

minunile pe care Domnul

le săvârşeşte zi de zi, pas după pas

în viaţa mea, în viaţa ta, în viaţa tuturor.

Ca Petru vreau să spun şi eu:

„Ce bine ne simţim aici”.

Tu Doamne ştii,

nu ca să fiu departe şi lumea să o uit

dar ca şi Moise cu braţele  întinse

să te implor,  să mijlocesc.

Alerg atunci în lung şi-n larg

Credinţa, iubirea m-ajută

ca lumea s-o străbat,

în orice loc, moment şi chin

durerile să le alin.

Fiţi fericiţi, vă-ndemn

şi mergeţi, mult curaj.

Suntem aici şi pentru voi,

căci fiecare dintre noi este un dar

un membru dintr-un trup mai mare

ce-n fiecare zi munceşte-n unitate

la binele comun.

Dorim o Doamne să fim iubire

pace, mulţumire aici, în lume,

oriunde  Tu vei vrea.

                                      Sr Myriam

Tăcerea

Tăcerea

A fost un vânt,

cutremur şi focul pe pământ

dar Domnul nu era.

Pe munte stau, în aşteptare,

căci:  „ Domnul e pe punctul

 să treacă”  cf.   ( 1 Re. 19, 11-14)

Oare-i  în zadar?

Privesc  atunci o floare,

un fir de iarbă şi la soare.

Percep  „ un sunet  de linişte  adâncă”.

Cad la pământ,  e Domnul meu.

Ce faci aici?

Sunt plin de zel, căci te iubesc.

Dorinţa-mi  arde-n suflet

 să  Te-ascult.

„ O voi ademeni,  cf (Os. 2, 16 )

o voi conduce în pustiu, la inimă îi voi vorbi”.

Tăcerea-i  aşteptare,

“lăuntrica cântare a două inimi care se iubesc”

Tăcerea-i  laudă,

necontenită  mulţumire  căci El e totul:

Creatorul,  al nostru Tată, al nostru Mire.

Chiar dacă buze tremurânde le închid

va  răsuna a inimii cântare

şi intima mărturisire a iubirii.

Nu  e-n  zadar atâta aşteptare.

Tu fâlfâit de aripi îl percepi....

Marie  „ icoană a tăcerii’’ cf ( Lc.1, 26- 38)

şi glas al unui  înger  tu auzi,

profund  „ocean al păcii”.

„Cu tine este Domnul”

Nimic n-are valoare mai mare

şi nu te temi.

O inimă-ţi vorbeşte:

„Tu eşti plină de har”

Din inimă răspunzi:

“eu slujitoare sunt”.

Atunci şi eu,  umbrită de Duh

dau la lumină,  Cuvântul ia un trup,

devine viaţă,  dar e-n tăcere.

Căci nimeni n-a văzut

şi mulţi nu au crezut.

Acum îngenunchez  şi- n inimă păstrez

acest cuvânt:  „Bucură-te, fii fericit”,

nu-ţi  fie teamă,  căci Eu cu tine sunt,

în orice loc, în orice chin.

Tăcerea-i  iubitoare.

Dacă  curajul îmi lipseşte,

dă-mi mâna Tu, căci asta-i  bucuria:

“În  Tine să rămân tăcut. ” 

                                              Sr Myriam

Exista multe asteptari in viata noastra. Cea mai frumoasa este însă asteptarea Domnului. Ea nu dezamageste. Umanitatea l-a dorit dintotdeauna pe Isus. Iar el a venit. Cand a plecat apoi pentru 2-3 zile, l-a asteptat din nou cu oarecare teama. Iar el iar venit: caci inviase.  Insa acum, cand chiar s-a inaltat la cer, aceeasi omenire e in asteptarea Duhului cel Sfant.

O asteptare bucuroasa e viata de crestin! În fond e si frumoasa!. Caci este dorinta plina de speranta sarbatorii care daruie o viata noua!

Prin innoirea vietii, a linistii interioare, a energiei si a sensului, patrunzi intr-o relatie atat de intima si sfanta cu Dumnezeu, din care, sincer, parca nu ai vrea sa iesi.

La Manastirea de la Viisoara e asteptat de fiecare data orice crestin, oricare om care il cauta pe Dumnezeui, sau liniste, sau reorientarea vietii.... sau pur simplu doar odihna, insa odihna cea curata in Domnul.

Si stim ca Dumnezeu cel bun se daruie, el nu se lasa asteptat! Multa speranta!

Vizita PS Petru Gheghel

  Vizita PS.Petru Gherghel - 24.11.2015 – preluat de pe  ercis.ro

Ultima vizită a avut loc la mănăstirea de clauzură "Maica Unităţii" a Surorilor Benedictine Contemplative. Deşi ele mai fuseseră vizitate în vara aceasta, având în vedere modul de viaţă retrasă şi de singurătate în care ele trăiesc, Preasfinţitul a ţinut să mai vină odată la Viişoara pentru a lua act de condiţiile dificile în care vieţuiesc şi se sacrifică, dată fiind şi lipsa vocaţiilor, dar şi pentru a le încuraja, arătându-le că nu sunt părăsite, şi confirmând totodată preţuirea Bisericii pentru un astfel de trăire sacrificală. Preasfinţitul a dorit să o contacteze telefonic şi pe sr. Cristina Pirro, maica abatesă de la Arpino/Italia, cu care a discutat diferite probleme privind prezentul şi viitorul acestei structuri în cadrul diecezei noastre.

Traseul vizitei celor patru unităţi călugăreşti s-a încheiat spre seară, iar cei care au avut bucuria de a-l vedea pe păstorul diecezei îşi vor aminti cu drag de acele momente şi luând act de încurajările primite şi de sfaturile părinteşti, vor continua activitatea lor cu mai mult zel spre binele aproapelui şi slava lui Dumnezeu.

                                                                                                                          

                                                                                                                                pr. Alois  Fechet